Les Terrasses de Lyon - Restaurant Review

Diferența dintre doua stele Michelin și numai o stea Michelin se presupune ca este diferența intre "Excellent cooking and worth a detour. First class cuisine of its type" si "A very good restaurant in its category".

De ce Les Terrasses de Lyon are numai o stea și nu doua, rămâne un mister pentru mine.
Unul din  criteriile în care sunt judecate restaurantele înainte sa li se acorde stele, este consistenta. Cum eu nu am fost numai o data, poate ca acolo o fi vreo problema ?

La Les Terrasses de Lyon am fost a doua seara după ce am fost la Paul Bocuse. Cum Paul Bocuse a reușit sa fie un superlativ pentru mine, mi-a fost putina teama ca fără sa vreau, pentru o vreme o sa compar, chiar dacă involuntar, experiența extravaganta de la Paul Bocuse cu ce o sa găsesc prin alte parți.

Din fericire nu a fost asa, Les Terrasses de Lyon reușind sa-mi dăruiască o experiența memorabila, chiar dacă unele aspecte nu au avut de-a face nimic cu mâncarea :)

Pai sa va zic cum a fost!

Restaurantul este poziționat la o margine de Lyon, undeva pe un deal. De pe terasa restaurantului vezi Lyonul în mare parte, aproape ca pe o macheta.

In periplurile mele culinare nu cred ca am dat peste alt restaurant care sa aibă o priveliște mai spectaculoasa.
Cum rezervarea mea a fost la 9 pm ( cel putin asa credeam eu ), mi-a fost dat sa observ una dintre cele mai frumoase și spectaculoase înserări.

Ca sa-mi fac pofta de mâncare, am sărit peste taxi și am ales sa merg la restaurant pe jos. Drumul în sine merita amintit, chiar și fără restaurant.
Pornești de jos din Lyon, când tot ce vezi sunt piețe pline de oameni, câte o clădire mai inauguratoare și ușor,  ușor, pe măsura ce urci pe drumul șerpuit, începe sa ți de dezvăluie orașul de dedesubt într-un fel cu totul deosebit.

Odată ajuns în fata restaurantului, cam astea erau priveliștile:

Când vremea o permite, masa se servește pe terasa restaurantului. Ma uitam la oamenii de pe terasa și mi se umplea inima de bucurie ca în vreo 5 minte o sa fiu și eu acolo.

Daca nici asta nu este priveliște de povesti, atunci nimic altceva nu mai este! 

Începutul de oboseala și foame după o ora de urcat, priveliștea superba, toate mi-au creat o stare de anticipare care trebuia sa se termine cu ceva minunat.

Si ce a urmat m-a adus de la fericire în pragul disperării aproape cu viteza luminii.

Intru înauntru și când sunt întrebat cu ce pot sa ma ajute, le zic de rezervarea mea de la ora 9 pe care am făcut-o cu o luna mai devreme. Inca eram fericit...
Răspunsul însa a fost cât se poate de neașteptat. Fara sa se uite în cartea de rezervări mi-a zis ca le pare rău dar nu au nici o rezervare pentru o persoana pentru ora 9, sau pentru orice alta ora.
Mi-a cam luat câteva secunde sa procesez ce mi s-a spus. De când ma duc eu pe la restaurante nu mi s-a mai întâmplat asa ceva.

Cum e posibil?

Si atunci mi-am adus aminte de emailul de confirmare în care îmi promiteau ca au o masa pentru mine.
Stai asa ca nu ai dreptate, citește matale mesajul dacă nu ma crezi!
Stai asa ca nu ai matale dreptate îmi zice tipa după ce a citit mesajul, rezervare ai dumneata la 9, dar la 9 dimineața și nu la 9 seara. Dacă vroiai 9 seara, trebuia sa alegi 21. Asa merge în Europa.
In secunda aia as fi vrut sa am un buton pe care sa apas și sa dispar de acolo. Cum am putut sa fiu atât de... grrrrr.

Nu a ajutat ca tipa și-a adus aminte ca acum o luna a văzut o rezervare la ora 9 dimineața și s-a mirat ca cineva face rezervare pentru micul dejun. Ea chiar a sunat ( eu nu cred ca nu am găsit nici un mesaj ).
De ce nu o fi trimis un mesaj înapoi, nu pot ca sa-mi explic.

Din păcate sunt complet ocupați, nici o masa libera pentru restul serii.
Poți sa-ți închipui ca am venit tocmai din Londra la restaurantul asta și când ajung acolo, dezastru... zic eu. Aici i-am dat un pic de gândit și mi-a zis sa aștept, sa întrebe.

Au urmat cele mai lungi 15 minute din viata mea. Ma tot gândeam ce o sa fac în seara aia, fără sa am nici o pofta sa improvizez :(

Dezastrul s-a transformat în jumătate de triumf când tipa cu care am vorbit mai înainte s-a întors și mi-a zis ca au reușit sa ma ajute.
Afara pe terasa nu mai au nici un loc, dar au ce loc vreau eu înauntru, în sala folosita în timpul iernii.
Si dacă ma aplec și ma uit după un stâlp, pot sa vad și un pic din terasa :)

Mai bine singur și fără terasa decât singur și pe drum la vale.

Ca sa le dau putin timp sa-mi pregătească masa, m-au rugat sa ma duc pe o terasa alăturata restaurantului, ca măcar 10 minute sa admir și eu priveliștea :)

Si ce priveliște am admirat! Una dintre cele mai frumoase inserări pe care mi-a fost dat sa le trăiesc.

Cu un pahar de șampanie în mana, parca realitatea nu mai este asa de gri.
Las pozele de mai jos sa vorbească singure.

Frumos rău de tot. Nu contează ca o sa stau singur într-o sala de restaurant.
Începusem sa fiu curios cum o sa fie :)

Când a venit sa ma ia înauntru, am văzut cu surprindere ca am traversat toată sala unde trebuia sa stau eu și am ajuns pe terasa. Astia pun sare pe rana. Sa vad ce nu o sa am?

Si atunci mi-au zis ca au o surpriza, au găsit un loc și pentru mine pe terasa.
Nu o sa fiu singur pana la urma :) Sa-mi vina sa o iau în brate și sa o pup nu alta. Am uitat instantaneu despre supărarea cu mesajul netrimis :)

Priveliștea și atmosfera pe terasa au meritat toate întâmplările nefericite și neașteptate de dinainte.

Câteva zile mai târziu m-am uitat prin poze și am observat ca masa asta era aranjata pentru doua persoane.
Una din pozele de mai sus în care se vede terasa de afara are masa asta neocupata.
Ce s-a întâmplat cu persoanele astea și cum și de ce nu au venit sa-și revendice masa, nu m-a mai interesat :)

Ce a urmat a fost un periplu gastronomic prin bucătăria moderna franceza. Rețete clasice în interpretare moderna al chef Davy Tissot. Si el un Meilleur Ouvrier de France din 2004.

Meniul a fost la o proporție mai redusa decât cel de seara de dinainte de la Paul Bocuse, dar a fost pe deplin satisfăcător în cu totul alte feluri.

Pentru început, doua cornete cu doua musuri diferite, amândouă delicioase și lăsând sa se ghicească ce o sa urmeze.

Intre timp a venit seara dea-binelea, atmosfera de vis... și coșmar în materie de făcut poze. Ce urmează de aici  încolo a fost făcut la ISO 5000, și pe alocuri se cam vede :)

Salted "amuse bouche"

Delicioasa, și suficient de mica sa-ți deschidă pofta pentru ce urmează.

Al doilea vin al serii, dupa sampanie

Dublin Bay prawn poached and lacquered in a butter "Suzzete",
green asparagus and condiments , coconut cream

Dulci și suculenți și ei suficienți de mici sa te lase sa-ți mai fi dorit.
Pana acum, punct ochit, punct lovit.

Roasted sea bass,
beetroot puree with ginger and lime, "gremolata" juice

Superb și felul asta! Preparat la perfecție. Armonie perfecta în gust.

Al treilea și ultimul vin al serii.

Saddle of lamb from Limousin slowly cooked in the oven,
gnocchi potatoes, zucchini flower with curry, tomato and basil juice.

Nu mi-a venit sa cred ce consistenta perfecta a putut sa aibă. Preparat la perfecțiune și asta. Exact pe gustul meu!

Crunchy hazelnut cake,
milk chocolate cream, rarpbery from Thurins sherbet

Un deliciu mic de ciocolata, cam atât mai pot sa zic!

Si un pic de surpriza serii, chef Davy Tissot a trecut pe la masa ca sa glumească despre sperietura de la început :)

Petits four

Inca patru bucatele mici sa-mi îndulcească seara, toate servite pe un pat de zahar verde.

Pe total o seara cât se poate de speciala, chiar cu toate peripețiile de pe parcurs.
Daca ajungeți prin Lyon, as zice sa-i trageți o vizita. Eu cu siguranța ca o sa fac asa.