Viajante - Londra - Restaurant review

După ce Ferran Adrià a întors pe dos fundamentele bucătăriei moderne, orice chef care se respecta și care visează glorie și multe stele Michelin trebuie sa fie original în modalități și direcții care cer nici mai mult nici mai putin decât geniu.

Si de aici pornesc multe din dezamăgirile in materie de gastronomie. In dorința lor de a fi originali, destul de multi sfârșesc prin a fi originali doar de dragul originalității. Mâncarea din farfurie sfârșește prin a nu avea nici un căpătai.

Viajante este unu din cazurile fericite unde geniul în bucătărie reușește sa împletească cu succes creativitate și modernism și sfârșește prin a creea mâncăruri care care surprind în mod plăcut prin gust, textura, prezentare și nu în ultimul rând, impredictibilitate.

Restaurantul are o stea Michelin și a ieșit pe locul 59 în lista S. Pellegrino de anul asta a celor mai bune 100 restaurante din lume .

In afara de câteva recenzii citite, în general bune, nu prea am știut ce sa ma aștept de la restaurantul asta.
Cartierul în care este situat nu este unul dintre cele mai șic din Londra. In drumul dintre stația de metrou și restaurant am trecut de un număr semnificant de dughene care îmbiau trecătorii cu tot feluri preparate culinare destul de dubioase.

La sfârșitul experimentului asta culinar, trei ore și jumătate mai târziu, am plecat satisfăcut sufletește ca am dat peste ceva deosebit.

Interiorul este destul de neobișnuit pentru tipul asta de restaurant fiind în același timp spartan și modernist.

Podeaua are un parchet destul de obosit iar mesele sunt cât se poate de banale, fără fete de masa.

Pentru vizita asta am ales 12 course tasting menu care pana la sfârșit s-a translatat în 19 feluri de mâncare diferite.

Intenția inițială a fost sa încerc sa memorez cum a gustat și fel ce texturi a avut fiecare. Cum nu am notat nimic, cam pe la jumătate mi-am dat seama ca sunt multe prea multe ca sa mi le amintesc asa ca o sa pun poze fără prea multe descripții :(

Din cele 19 feluri diferite, nu a fost niciuna care sa-mi displacă. Câteva au fost bune dar cele mai multe au fost excelente.

Din toate restaurantele vizitate de mine pana acum, asta are de departe bucătăria cea mai accesibila, direct într-o parte a restaurantului, fără nici un fel de zid sau alte obstrucții.
De la masa mea am putut sa observ fiecare detaliu de preparare pe toată durata serii și astra a adăugat într-un mod cât se poate de plăcut la experiența finala.

Chef Nuno Mende, la pupitrul de comanda, coordonând fiecare dintre cele câteva sute de mâncăruri servite cât am fost eu acolo.

Restul personalului este foarte tânăr, cu toate astea, fiecare știa cu precizie ce trebuie sa facă și unde.

Pe tot parcursul serii, am văzut penseta fiind folosita mult mai des decât orice alt instrument, inclusiv cuțitul.

La început am avut parte de un incident relativ haios . Cum am fost practic la doi metrii de bucătărie, după primele trei feluri de mâncare servite am reușit sa-i intrig pe toți ai casei cu insistenta mea de a fotografia fiecare fel de mâncare. Faptul ca am făcut-o cu o namila de aparat foto, nu a făcut decât sa-i bage și mai mult pe gânduri.

Pana la urma, Chef Nuno Mende a venit personal sa-mi servească una din porții și m-a întrebat ce meserie am, sunt fotograf... sau altceva? :)

I-am zis cine sunt și l-am văzut cum a început sa zâmbească. Din vorba în vorba, i-am zis de proiectul meu cu French Laundry. Când a auzit chestia asta, l-a chemat și mi l-a prezentat pe Sous-Chef, care se intampla ce e din New York și i-a zis și lui de experimentul meu cu French Laundry. De acolo am ajuns sa vorbim despre diferite rețete din carte... și asta a fost kind of cool :)

Si acum mâncarea.

La început am avut 6 aperitive, sa le dea timp în bucătărie sa-mi pregătească primul fel de mâncare

Amêijoas bulhão pato

Amaranth with sorrel

Palamos Prawn with white soya

Potato with Yeast

Gordal Olive Soup

Bread and butter

Asta a fost primul fel care m-a dat pe spate. Numai și pentru pâinea asta și tot se merita sa vin încă o data la restaurantul asta.

Calda, moale în interior dar cu coaje super crocanta. Printre cele mai bune bucăți de pâine mâncate vreodată.

Singurul regret... de ce nu mi-o fi trecut prin cap sa mai cer o porție :(

Untul a fost și el sublim, super cremos și presărat cu tot felul de ingrediente delicioase, piele crocanta de pui, ceva afumat, ham Iberico și alte chestii pe care le-am uitat.

Si astea au fost numai aperitivele, toate din partea casei.

Scallop, Parsnip and Watercress

Crab with milk skin and peas

Monkfish with asparagus and millet

Smoked bone marrow with carrot and horseradish - morcov preparat în diferite feluri și măduva afumata. Amazing!

Cod with onion and potato

Langoustine and braised chicken skin

Celeriac witn roasted potato and mushrooms

Presa with vegetable crepinete

Carne din porc iberic, acoperita cu o foaie de varza asiatica.

And this my friends is the beast piece of pork I ever tried, ever! Bar none!

Absolut fantastica.

Pentru ca am avut pile la bucătărie, m-am ales cu felie de pâine ( adus personal de chef ) cu care sa anihilez sosul rămas în farfurie.

Iberico ribs with baby beets and sorrel - încă ceva divin. Super crocant într-o parte și fraged pe partea cealaltă.

Cucumber with reduced milk and lemon - Pre-dessert / palate cleanser

Înghețata de lapte condensat și castravete preparat în câteva feluri. Foarte interesant și super yummy.

Black carrot with toasted caraway ice cream

Milk

In descrierea sous-chef, desertul asta se presupune ca este un fel de anti climax. Dupa tot feluri de preparate complexe, ultimul este lapte în patru sau cinci forme.

Intre deșerturi, am primit și o demonstrație cum sa faci quenelle de înghețata de la sous-chef