Texture - Londra - Restaurant Review

Ajung la Londra de doua, trei ori pe an și de fiecare data, cu vreo luna înainte de vizita, trec prin același ritual. Încep sa fac tot felul de liste la ce restaurante sa merg. Căutările astea durează în jur de o săptămâna și lista trece de obicei prin nenumărate versiuni.

De cele mai multe ori sunt mulțumit de experiențele gastronomice. De destul de puține ori rămân dezamăgit de ce găsesc. De și mai puține ori dau peste o gema.
Ultima categorie se aplica în cazul restaurantului asta. Experiența a fost cu adevarat extraordinara.

Mare parte din motiv a fost ca experiența mea cu bucătăria nordica este aproape neexistenta.
Cu siguranța ca a contat faptul ca nu am avut nici un fel de așteptări înainte sa ajung acolo.

Dupa nume, ma așteptam ca în centrul atenției o sa fie jocul cu diferite texturi.
Diferite texturi au fost, dar ceea ce ma impresionat cel mai mult, a fost realizarea aproape instantanee, odată ce am gustat fiecare preparat în parte, ca creațiile astea sunt perfecte. Nu trebuia schimbat absolut nimic. Nu trebuie adăugat și nu trebuie înlăturat nimic.
Mâncare absolut delicioasa.

Tot ce era în fiecare fel de mâncare, ingredient principal sau nu, toate au mers perfect cu restul.
Lipsa untului din rețete a făcut fiecare fel de mâncare proaspăt, chiar dacă totul a fost gătit.

Restaurantul este relativ mic, cred ca mai putin de 15 mese. Decorul este modern și simplu. Mesele sunt de lemn, fără fete de masa. Își merita din plin steaua Michelin pe care o are.

Nu știu sa explic neapărat exact de ce, dar toate au avut sens și s-au legat una cu alta, ambientul, mâncarea, serviciul.

Surpriza majora a serii a fost sa bag de seama ca vecinul de la masa din dreapta mea era nu altul decât Tom Aikens. Am fost la restaurantul lui acum un an și am descris vizita aia aici Tom Aikens - Londra - Restaurant Review.  Tipul asta face parte din list mea destul scurta cu monștri sacri în ale bucătăriei.

Oricât am încercat eu sa găsesc o modalitate sa ma bag în vorba cu el, nu am reușit pana la urma. Chiar dacă nu am vorbit cu el, pentru mine toată chestia a fost super cool.

Experiența a fost inedita încă de la început, în loc de pâine și unt se începe cu piele de cod prăjita, crocanta și foarte ușoara, servita cu un sos de iaurt, mărar și castraveți... sau cel putin asta am ghicit eu despre componenta sosului :)

Alta chestie inedita, doua uleiuri de măsline din Spania. Unul din sudul Spaniei, celalalt din Nord. Unul cât se poate de potent, aproape cu gust piperat, celalalt mai domol și cu arome florale.
Si unul și celalalt superbe. Servite cu pâine proaspăta și calda, cu coaja groasa și crocanta.

Aperitiv din partea casei, creveți.

De felul meu, nu sunt  foarte impresionat de cocteiluri. In cazul restaurantului asta, am citit ca cocteilurile lor de șampanie sunt ceva de scris în reviste :).
A fost bun dar nu m-a convins sa trec de la vin sau bere la cocteil de aici înainte :)

SALMON CEVICHE
GINGER, CUCUMBER, PAK CHOI, PASSION FRUIT

Ca și cu restul mâncărurilor, o mulțime de fructe și legume murate, unele mai acrișoare, altele mai dulci.

NORWEGIAN KING CRAB
NEW SEASON GARLIC, JERSEY ROYALS, RADISH

Aici am am avut o greșeala de tipar :). Am uitat sa fac poza la felul de mâncare înainte sa ma apuc de mâncat. Damn!
Pana la urma m-am gândit ca o poza aiurea e mai buna decât nimic, asa ca...

Carnea dulce de crab a contrastat de minune cu piureul cu gust de usturoi.

ICELANDIC LIGHTLY SALTED COD
SMOKED, QUINOA, SORREL, CAULIFLOWER

Piesa de rezistenta a serii!
Pestele făcut la perfecțiune complementat fără sa fie copleșit de o grămada de verdețuri . Si de data asta, majoritatea vegetatelor au fost murate dar nu neparat acre.

PRE-DESSERT
Ceva răcoritor, ca sa curețe paleta.

ICELANDIC SKYR
GARIGUETTE STRAWBERRIES, ICE CREAM, RYE BREAD CRUMBS

Din câte am înțeles eu, Skyr e un fel de iaurt din nord. Făcut înghețata a fost super delicios.
Căpșunile au avut o culoare și o intensitate de arome deosebita.

Un desert extraordinar cu care sa închei o experiența culinara extraordinara. 

Singura apariție neinspirata a serii au fost petite four, de la sfârșit. Destul de indiferente după gustul meu.

Cu toate ca nu am fost aici decât o singura data, pe total, restaurantul asta a intrat vertiginos în lista restaurantele mele preferate.
Dacă ajungeți prin partea asta de Londra și nu aveți ce face la prânz sau cina, va recomand cu căldura locul asta.