A Happy Oltean

Ok.. da pe dinafara, nu o mai pot tine inauntru, trebuie sa o raspandesc... despre bucuria de pe capul meu vorbesc bre, ce v-ati inchipuit, nimic altceva.

Astazi m-am intilnit cu cineva pe care il admir mult de tot! De cine vorbesc? Pai daca mi-ati citit blogul asta macar de doua ori, ar trebui sa stiti :). Vorbesc de chef Thomas Keller, propretarul la The French Laundry si autorul cartii cu acelasi titlu, carte din care fac eu preparate de zor .

Institutul Culinar din NY, unde am mai fost cand m-am instruit in cutite si sous vide, a organizat un seminar la care invitatul a fost.. hai ca trebuie sa stiti deja :) ... Thomas Keller

99% din audienta au fost studenti de la institut si care visau ei, poate poate, il impresioneaza cumva pe chef si poate se se trezesc angajati la The French Laundry. Asta mi-am inchipuit eu ca ei saracii nu au zis nimic :)

A fost o ora si jumatate care a trecut repede rau de tot. Ora si jumatate in care chef Keller ne-a vorbit despre ce crede el ca este important ca chef, despre ce il motiveaza sa redescopere perfectiunea, sau cel putin sa fie perseverent in incercari. Despre ce crede el ca sunt sfaturi bune pentru viitori chefs, "rabdare si perseverenta" printre altele. Si aici m-am bucurat asa un pic... ca nu ma pricep eu la bucatarit ( si asta nu e modestie ca sa primesc... Lasa bai ca te pricepi... chiar nu ma pricep ) , ca rabdare si perseverenta am cu caruta :). Incearca in fiecare 'astazi' sa fi putin mai priceput decat 'ieri'. Ideea lui este ca foarte putini sunt cei care reusesc sa fie astazi mult mai buni decat au fost ieri.

Seara s-ar fi terminat perfect daca in timpul prezentarii nu mi-as fi data seama ca... am uitat aparatul de fotografiat acasa!!!
How is this possible!!!! Idiot!!!
Mi-a venit sa plang instantaneu si sa-mi trag palme, multe de tot.

De voie de nevoie, am facut poze cu blackberry-ul din dotare si bineinteles ca au iesit crap! Bleah!

La sfirsit a petrecut niste timp sa semneze carti, daca au oamenii ( si eu aveam Yeyyy!!! ).

Cand a semnat-o pe a mea, i-am spus ce fac eu cu cartea lui, m-a felicitat, m-a intrebat cum ma descurc si a acceptat sa faca o poza cu subsemnatul :).

Ma pregatisem de acasa sa-i arat vreo doua poze pe iPad cu preparate, dar m-am emotionat si am uitat. Mi-am adus aminte cand eram deja in afara cladirii :)

Anyway, chiar cu micile peripetii, a fost o seara perfecta. Omenirea are un Wandering Oltean un pic mai fericit azi :)

Daca va intrebati cumva ce a scris,  ca eu m-am intrebat si mi-a luat un pic sa ma prind :)
"It all about finesse"