That's all folks!

Făcui ce făcui și uita ca terminai toate rețetele din The French Laundry !

In primul post în care anunțam proiectul, O noua pasiune.. care nu mai este noua de ceva timp, vorbeam de doua posibile sfârșituri:

• Unul fericit în care terminam toată cartea în 2013 
• Celalalt mai putin optimist, în care nu o terminam niciodată.

Cu foarte multa bucurie, trebuie sa ma minunez ca primul scenariu este cel atins.

Proiectul asta este de departe ce mai grea și cea mai complicata experiența la care m-am supus de buna voie și nesilit de nimeni, atât pe mine cât și pe cei din jurul meu.
Si dacă tot vorbesc despre asta, first thing first, motivul principal pentru care am reușit sa ajung la capăt este răbdarea și înțelegerea fără rezerve din partea Magdei, consoarta și ajutor de nădejde :).

Pentru toate weekend-urile (mult prea multe ca sa mai știu numărul ) în care nu s-a răzvrătit ca să mai facă și altceva decât sa  aștepte cu orele după mine sa termin prânzuri care cu consecventa s-au transformat în cine foarte târzii, pentru toate dațile când mi-a sărit în ajutor pentru ca mi-am prins urechile în rețete mult prea complicate, care necesitau 6 mâini, pentru toate dațile când la 12:30 noaptea am rugat-o sa-mi corecteze postările și niciodată nu a zis nu, pentru toate lucrurile astea și multe altele:
I love you honey,  fără tine nu aș  fi făcut nici măcar jumate din ceea ce am făcut, la gătit cât și la negătit.

Acum ca pot spune ca am făcut-o și pe asta,  ma uit în urma și toată perioada asta apare un pic în ceata. Încă nu am o explicație coerenta de unde și pana unde am ajuns sa ma intersectez eu cu gătitul.

Chestii aleatorii pe care le-am găsit și uneori chiar însușit în drumețiile mele culinare:

În 2010 când am descoperit-o pe  Julia Child, eram  probabil printre putinii oameni care trăiesc în America și care nu auziseră de ea. Acum este printre eroii mei personali. Putin sunt oamenii pentru care am mai mult respect decât am pentru ea.

Undeva în vara lui 2011 am fost la Per Se, restaurantul sora al restaurantului The French Laundry. La momentul ala nu am avut nici cea mai mica idee ca în foarte scurt timp, The French Laundry și meniul lor o sa devina un interes deosebit pentru mine pentru lung timp.
Pe Thomas Keller am avut privilegiul sa-l  vad și chiar sa am o scurta convorbire cu el, eveniment descris în
A Happy Oltean. 

Puține au fost momentele în care am fost mai mult emoționat decât când m-am întâlnit cu el.

Am căpătat un respect imens pentru ce a realizat și nu în ultimul rând,  pentru schimbarea care a exercitat-o asupra mea,  fără ca nici măcar sa știe :)

 

Undeva pe parcurs mi-am dat seama destul de brusc ca pozele mele sunt atroce, Tezele din Martie.

Acum sunt și mai nemulțumit de pozele pe care le fac, dar lucrul minunat căpătat pe neașteptate este ca am descoperit o pasiune pentru fotografie la fel de obsedanta ca și pasiunea pentru bucătărie.

Am început cu un Point and Shoot și sunt deocamdată pe aici:

Prima poza la o rețetă din The French Laundry, făcuta cu un aparat amărât Point and Shoot:

Si ultima, făcută cu un iPhone :) :

Fără sa fie o alegere conștienta, ultima rețeta din The French Laundry este o vinegreta pentru salata, pe care am terminat-o în 10 min :). Asta este de departe cea mai ușoara și simpla rețeta care exista în cartea asta :).

Chiar dacă nu a fost mare chestie de capul ei, asta nu m-a oprit sa nu o savurez împreuna cu prieteni dragi, Florin, Elena și Maria :)

Intre rețetele astea doua au fost rețete mai mult decât minunate, mult prea multe pentru a le aminti aici.

Un alt lucru minunat și total neașteptat, din cauza blogului meu, am reușit sa descopăr o comunitate de food bloggeri romani foarte activa și de la care am învățat o grămada. 

Când am început blogul, am avut de ales intre a scrie în engleza sau romana.

Nu am avut nici măcar o secunda de regret, pe tot parcursul asta de aproape de doi ani, ca am ales sa scriu în romana, chiar dacă numărul potențial de cititori este mai mic.  

Nu pot sa spun decât ca ma  mândresc ca fac parte din comunitatea asta de oameni deosebiți.

Nu în ultimul rând, cât de curând o sa revin cu un post în care o organizez un giveaway cu multe premii.
Când am ajuns la jumătatea cărții, am organizat un giveway, The French Laundry - Milestone and Giveaway,  Giveaway - Castigatoriiiii, .
Ce am de gând sa fac acum este mult mai complex și sper cu câteva surprize.
Sper sa fie fan!

Acum, la sfârșit, o sa urmeze o perioada de introspecție, ce și încotro o sa ma îndrept.
Când o sa descopăr ce o sa fie The Next pentru mine, puteți sa fiți siguri ca o sa va zic și vouă.

Acum va las și ma duc sa ma culc un pic, fericit :)

Pe curind.